Verachtung
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din verbul verachten.
Pronunție
- AFI: /fɛa̯ˈʔaχtʊŋ/
Substantiv
| Declinarea substantivului die Verachtung | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | die Verachtung | invariabil |
| Acuzativ | die Verachtung | invariabil |
| Dativ | der Verachtung | invariabil |
| Genitiv | der Verachtung | invariabil |
- dispreț, sfidare
- So ein Verhalten kann nur mit Verachtung gestraft werden.
- desconsiderare, disprețuire, detestare
Cuvinte derivate
- verachten
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.