disprețuitor

română

Etimologie

Din a disprețui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /dis.pre.ʦu.iˈtor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
disprețuitor
Singular Plural
Masculin disprețuitor disprețuitori
Feminin disprețuitoare disprețuitoare
Neutru disprețuitor disprețuitoare
  1. (adesea adverbial) care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.