chefui

română

Etimologie

Din chef + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ke.fu'i/


Verb


Conjugarea verbului
chefui
Infinitiv a chefui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 chefuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să chefuiască
Participiu chefuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face un chef, a petrece zgomotos, cu băutură (și cu cântec); a benchetui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.