căpetenie

română

Variante

Etimologie

Din cap + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /kə.peˈte.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpetenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpetenie căpetenii
Articulat căpetenia căpeteniile
Genitiv-Dativ căpeteniei căpeteniilor
Vocativ căpetenie căpeteniilor
  1. persoană care se află în fruntea unui grup; conducător, șef, comandant.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.