comandant

română

Etimologie

Din franceză commandant.

Pronunție

  • AFI: /ko.man'dant/


Substantiv


Declinarea substantivului
comandant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comandant comandanți
Articulat comandantul comandanții
Genitiv-Dativ comandantului comandanților
Vocativ comandantule comandanților
  1. persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.