decan
română
Etimologie
Din latină decanus, germană Dekan.
Pronunție
- AFI: /de'kan/
Substantiv
| Declinarea substantivului decan | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decan | decani |
| Articulat | decanul | decanii |
| Genitiv-Dativ | decanului | decanilor |
| Vocativ | decanule | decanilor |
- membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană.
- persoană (aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților.
- persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite.
- (în biserica anglicană) conducător al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult.
- Decanul de Canterbury.
- decurion.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.