deținut

română

Etimologie

Din a deține.

Pronunție

  • AFI: /de.ʦi'nut/


Substantiv


Declinarea substantivului
deținut
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deținut deținuți
Articulat deținutul deținuții
Genitiv-Dativ deținutului deținuților
Vocativ deținutule deținuților
  1. persoană ținută sub stare de arest (după ce a fost condamnată sau pentru cercetări); arestat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.