arest

română

Etimologie

Din germană Arrest, italiană arresto.

Pronunție

  • AFI: /a'rest/


Substantiv


Declinarea substantivului
arest
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arest aresturi
Articulat arestul aresturile
Genitiv-Dativ arestului aresturilor
Vocativ arestule aresturilor
  1. deținere sub pază legală a unei persoane.
  2. loc unde sunt ținuți cei arestați.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.