primar
română
Variante
Etimologie
Din latină primarius. Confer franceză primaire, maire.
Pronunție
- AFI: /priˈmar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului primar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | primar | primari |
| Feminin | primară | primare |
| Neutru | primar | primare |
- inițial, primordial, originar; (p.ext.) de prim grad, de primă importanță, de bază.
- simplu, rudimentar, elementar; (p.ext.) neevoluat.
- (despre cuvinte) care provine direct din rădăcină și care servește ca element de bază pentru formarea altor cuvinte; primitiv.
- (despre elemente și compuși chimici) care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului primar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | primar | primari |
| Articulat | primarul | primarii |
| Genitiv-Dativ | primarului | primarilor |
| Vocativ | primarule | primarilor |
- reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune, cu atribuții administrative.
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.