atribuție

română

Variante

Etimologie

Din franceză attribution < latină attributio, attributionis.

Pronunție

  • AFI: /a.tri'bu.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
atribuție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ atribuție atribuții
Articulat atribuția atribuțiile
Genitiv-Dativ atribuției atribuțiilor
Vocativ atribuție atribuțiilor
  1. sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, muncă dată cuiva spre îndeplinire.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.