sferă

română

Etimologie

Din franceză sphère < latină sphaera.

Pronunție

  • AFI: /'sfe.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sferă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sferă sfere
Articulat sfera sferele
Genitiv-Dativ sferei sferelor
Vocativ sferă sferelor
  1. suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață.
  2. obiect care are aproximativ această formă.
  3. (rar) glob terestru.
  4. (de obicei cu determinarea „cerească”) regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească.
  5. atmosferă.
  6. (fig.) domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva.
  7. mediu (social).
  8. element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.