branche

Vezi și : Branche, branché

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie branca.

Pronunție

  • AFI: /bʁɑ̃ːʃ/


Substantiv

branche f., branches pl.

  1. creangă, ramură, cracă
    Cet arbre étend ses branches bien loin, pousse ses branches toutes droites.
  2. branșă
    Une nouvelle branche d'industrie.

Sinonime

  • 1: rameau, tige

Cuvinte derivate

  • branchage
  • ébrancher
  • branchement
  • brancher
  • branché
  • branchette
  • branchu
  • embranchement

Cuvinte compuse

  • branche-mère

Expresii

  • comme l'oiseau sur la branche
  • s'accrocher à toutes les branches
  • vieille branche




italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din branca.

Pronunție

  • AFI: /'branke/


Substantiv

  1. forma de plural pentru branca.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.