branca
| Vezi și : Branca, brâncă |
catalană
(català)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
- (occidental) AFI: /ˈbɾaŋ.ka/
- (oriental) AFI: /ˈbɾaŋ.kə/
Substantiv
branca f., branques pl.
Cuvinte derivate
- brancada
- brancam, brancal, brancall
- brancatge
- branquejar
- branqueta
Cuvinte compuse
- branca mascle
- branca ursina
Cuvinte apropiate
- branc
Vezi și
Referințe
italiană
(italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈbranka/
Substantiv
branca f., branche pl.
- (zool.; despre pisici) gheară
- (ornit.; despre păsări) gheară
- (fig.; despre cunoștință, etc.) ramură
- (anat.) ramură
- (tehn.; la pl.) gheare
Sinonime
- 1: (zool.) unghia, artiglio, (rar) granfia
- 3: dominio, ramo
Cuvinte derivate
- brancorsina
Cuvinte compuse
- branca orsina, branca ursina
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba galică *vranca.
Pronunție
- AFI: /ˈbran.ka/
Substantiv
| Declinarea substantivului branca | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | branca | brancae |
| Genitiv | brancae | brancārum |
| Dativ | brancae | brancīs |
| Acuzativ | brancam | brancās |
| Ablativ | brancā | brancīs |
| Vocativ | branca | brancae |
Cuvinte compuse
- branca ursina
Vezi și
Referințe
occitană
(occitan)
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
- AFI: /ˈbranko/
Substantiv
branca f.
Sinonime
- 1: (bot.) rama
Referințe
portugheză
Etimologie
Din branco.
Pronunție
- AFI: /ˈbɾɐ̃.kɐ/
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru branco.
siciliană
Variante
- vranca, franca
Etimologie
Origine incertă. Poate din limba celtică *wranka („picior de animal”).
Pronunție
- AFI: /ˈbranka/
Substantiv
branca f.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.