franca

română

Etimologie

Din italiană francare.

Pronunție

  • AFI: /fran'ka/


Verb


Conjugarea verbului
franca
Infinitiv a franca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
franchez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să francheze
Participiu francat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
  2. (v.tranz.) a timbra o scrisoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.