timbra

română

Etimologie

Din franceză timbrer.

Pronunție

  • AFI: /tim'bra/


Verb


Conjugarea verbului
timbra
Infinitiv a timbra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 timbrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să timbreze
Participiu timbrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; (p.ext.) a plăti o taxă de timbru.
  2. (v.tranz.) (despre cântăreți) a-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.