francatură

română

Etimologie

Din a franca + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /fran.ka'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
francatură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ francatură francaturi
Articulat francatura francaturile
Genitiv-Dativ francaturii francaturilor
Vocativ francatură francaturilor
  1. ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.