cerb

română

Etimologie

Din latină cervus. Înrudit cu catalană cérvol, franceză cerf, italiană cervo, portugheză cervo și spaniolă ciervo.

Pronunție

  • AFI: /ʧerb/


Substantiv


Declinarea substantivului
cerb
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cerb cerbi
Articulat cerbul cerbii
Genitiv-Dativ cerbului cerbilor
Vocativ - -
  1. (zool.) (Cervus, mai ales Cervus elaphus) mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă.
  2. (zool.) masculul cerbului.
  3. (mai ales art.) (rar) vechi dans de ritual care simbolizează primăvara.

Sinonime

  • 1: (zool.) (Mold. și Bucov.) plotun

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • buretele-cerbilor
  • busuiocul-cerbului
  • capul-cerbului
  • cerb-lopătar
  • iarba-cerbilor
  • limba-cerbului
  • spinele-cerbului, spinul-cerbului

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.