cerf

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche cerf < latină cervus.

Pronunție

  • AFI: /sɛʁ/


Substantiv

cerf m., cerfs pl.

  1. (zool.) cerb
    Le grand cerf sauta la haie et disparut dans la forêt.
  2. (zool.) (p.ext.) cerb (mascul)

Cuvinte compuse

  • cerf anglais
  • cerf élaphe
  • cerf rouge
  • cerf sika
  • cerf-volant

Cuvinte apropiate

Omofone

  • serf, serfs
  • serre, serres
  • serre, serres, serrent
  • sers, sert

Vezi și

  • biche
  • daguet
  • estélaire
  • faon
  • hère

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.