biche

Vezi și : biché

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche biche („ciută”) și bisse („fiară, bestie”), poate din latină populară bistia < bēstia (confer bête). Însă morfologia cuvântului este obscură.

Pronunție

  • AFI: /biʃ/


Substantiv

biche f., biches pl.

  1. (zool.) căprioară, căprior
  2. (spec.) ciută, cerboaică
  3. (fam.) dragă, iubită
  4. (reg.) vas pentru a transporta laptele, garniță

Sinonime

  • 2: (zool.) bibiche, gazelle
  • 3: chérie

Cuvinte derivate

  • bibiche

Cuvinte compuse

  • œil de biche
  • pied-de-biche

Vezi și

Etimologie

Din bicher.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bicher.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bicher.
  3. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru bicher.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru bicher.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bicher.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.