dragă

română

Etimologie

Din drag.

Pronunție

  • AFI: /'dra.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dragă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dragă dragi
Articulat draga dragile
Genitiv-Dativ dragii dragilor
Vocativ drago dragilor
  1. persoană care iubește pe alta, care se află în relații de dragoste cu aceasta; iubită.


Traduceri

Etimologie

Din franceză drague.

Substantiv


Declinarea substantivului
dragă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dragă drage
Articulat draga dragele
Genitiv-Dativ dragei dragelor
Vocativ dragă dragelor
  1. navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează.
  2. instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.