plasă

română

Etimologie

Din slavă (veche) plasa.

Pronunție

  • AFI: /'pla.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
plasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plasă plase
Articulat plasa plasele
Genitiv-Dativ plasei plaselor
Vocativ plasă plaselor
  1. împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu.
  2. împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului.
  3. parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar.
  4. subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol.
  5. (rar) limbă de cuțit; tăiș.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva)


Traduceri

Etimologie

Din neogreacă πλασι (plási).

Substantiv


Declinarea substantivului
plasă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plasă plese
Articulat plasa plesele
Genitiv-Dativ plesei pleselor
Vocativ plasă pleselor
  1. (reg.) fel de mâncare ce se servește la masă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.