minge
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /'min.ge/
Substantiv
| Declinarea substantivului minge | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minge | mingi |
| Articulat | mingea | mingile |
| Genitiv-Dativ | mingii | mingilor |
| Vocativ | mingeo | mingilor |
- obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.
- Bate mingea pe maidan.
- Minge de fotbal.
- joc cu mingea.
Sinonime
- (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. și Olt.) cotcă, (Ban. și Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. și Ban.) surducă, (arg.) bășică
Traduceri
obiect sferic
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
Din limba anglo-romani mintš ("pizdă").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
minge, pl. minges
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.