minge

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /'min.ge/


Substantiv


Declinarea substantivului
minge
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minge mingi
Articulat mingea mingile
Genitiv-Dativ mingii mingilor
Vocativ mingeo mingilor
  1. obiect sferic (rar ovoidal), de diverse dimensiuni și greutăți, confecționat din cauciuc, piele, celuloid, material plastic etc. (umplut cu aer), care se folosește în diferite jocuri (sportive), în gimnastica medicală etc.
    Bate mingea pe maidan.
    Minge de fotbal.
  2. joc cu mingea.

Sinonime

  • (în unele sporturi) balon, (reg.) hapuc, (Transilv. și Olt.) cotcă, (Ban. și Transilv.) pilă, (prin Ban.) pulmă, (Transilv. și Ban.) surducă, (arg.) bășică


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din limba anglo-romani mintš ("pizdă").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

minge, pl. minges

  1. (Anglia, vulgar) păr genital, pizdă
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.