pilota

Vezi și : pilóta, pilotá, pilotă

română

Etimologie

Din franceză piloter.

Pronunție

  • AFI: /pi.loˈta/


Verb


Conjugarea verbului
pilota
Infinitiv a pilota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 pilotez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să piloteze
Participiu pilotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a conduce în calitate de pilot o navă, a aeronavă, o locomotivă etc.
  2. (fig.) a conduce, a îndruma.
  3. (v.intranz.) (despre nave, aeronave, locomotive etc.) a-și încetini mersul (din cauza nesiguranței parcursului); a face manevre.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din pilota.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pilota.

Etimologie

Din pilotă.

Pronunție

  • AFI: /ˈpi.lo.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru pilotă.

Referințe




catalană

(català)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pilota f.

  1. minge

Sinonime

Expresii

  • passar-li la pilota
  • ser un pilota
  • estar en pilotes




italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Probabil din forma pedota, pedoto.

Pronunție

  • AFI: /piˈlɔta/


Substantiv

pilota m.f., piloti m.pl. și pilote f.pl.

  1. pilot

Cuvinte derivate

  • autopilota
  • giropilota
  • pilotabile
  • pilotare
  • pilotina
  • radiopilota

Etimologie

Derivat regresiv din pilotare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru pilotare.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pilotare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.