cauciuc

română

Etimologie

Din franceză caoutchouc.

Pronunție

  • AFI: /ka.uˈʧjuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
cauciuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cauciuc cauciucuri
Articulat cauciucul cauciucurile
Genitiv-Dativ cauciucului cauciucurilor
Vocativ cauciucule cauciucurilor
  1. produs industrial, elastic și rezistent, fabricat din latexul unor arbori tropicali sau obținut pe cale sintetică, utilizat la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice, a tuburilor, etc.
  2. anvelopă (pneumatică) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.