bicicletă

română

Etimologie

Din franceză bicyclette.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʧi'kle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bicicletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bicicletă biciclete
Articulat bicicleta bicicletele
Genitiv-Dativ bicicletei bicicletelor
Vocativ ' '
  1. vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.