tricicletă

română

Etimologie

Din franceză tricycle (modificat după bicicletă).

Pronunție

  • AFI: /tri.ʧi'kle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tricicletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tricicletă triciclete
Articulat tricicleta tricicletele
Genitiv-Dativ tricicletei tricicletelor
Vocativ tricicletă tricicletelor
  1. vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.