motocicletă

română

Etimologie

Din franceză motocyclette.

Pronunție

  • AFI: /mo.to.ʧiˈkle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
motocicletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ motocicletă motociclete
Articulat motocicleta motocicletele
Genitiv-Dativ motocicletei motocicletelor
Vocativ motocicletă motocicletelor
  1. vehicul cu două roți în linie sau cu trei roți în triunghi isoscel, montate pe un cadru, cu motor cu ardere internă, construit pentru una sau două persoane.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.