triunghi

română

Etimologie

Din tri- + unghi (după franceză triangle).

Pronunție

  • AFI: /triˈungʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
triunghi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ triunghi triunghiuri
Articulat triunghiul triunghiurile
Genitiv-Dativ triunghiului triunghiurilor
Vocativ triunghiule triunghiurilor
  1. poligon format din trei laturi care se întâlnesc două câte două și formează trei unghiuri interne.
  2. grup de trei (sau de mai multe) ființe sau lucruri ale căror puncte de așezare, dacă ar fi unite prin linii, ar reprezenta vârfurile unui poligon cu trei laturi.
  3. (muz.) trianglu.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.