trianglu

română

Etimologie

Din franceză triangle.

Pronunție

  • AFI: /triˈan.ɡlu/


Substantiv


Declinarea substantivului
trianglu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trianglu triangluri
Articulat trianglul trianglurile
Genitiv-Dativ trianglului trianglurilor
Vocativ trianglule trianglurilor
  1. instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.