percuție

română

Variante

Etimologie

După franceză percussion.

Pronunție

  • AFI: /per'ku.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
percuție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ percuție percuții
Articulat percuția percuțiile
Genitiv-Dativ percuției percuțiilor
Vocativ percuție percuțiilor
  1. metodă de a diagnostica o afecțiune după sunetul rezultat din lovirea ușoară și repetată a unei regiuni a corpului.
  2. masaj care constă din aplicarea unor lovituri rapide asupra unei regiuni a corpului.
  3. procedeu de producere a sunetelor prin lovirea cu un ciocănel a unei membrane, a unei lame, a unei placi metalice de la un instrument muzical.
  4. izbire cu percutorul a capsei, a focosului unui proiectil, pentru a provoca aprinderea încărcăturii.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.