baghetă

română

Etimologie

Din franceză baguette.

Pronunție

  • AFI: /ba'ge.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
baghetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ baghetă baghete
Articulat bagheta baghetele
Genitiv-Dativ baghetei baghetelor
Vocativ baghetă baghetelor
  1. vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; (fig.) măiestria dirijorului.
  2. bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție.
  3. vergeaua de lemn a arcușului.
  4. (și în sintagma baghetă magică) nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor.
  5. piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate.
  6. ajur sau dungă ornamentală la ciorapi.
  7. pâine albă, din aluat special, lungă și subțire, cu miez puțin.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Sub bagheta = sub conducerea dirijorală


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.