vergea
română
Etimologie
Din latină *virgella (= virgula).
Pronunție
- AFI: /ver'ʤe̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului vergea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vergea | vergele |
| Articulat | vergeaua | vergelele |
| Genitiv-Dativ | vergelei | vergelelor |
| Vocativ | vergea | vergelelor |
- băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse.
- (spec.) sucitor.
- (spec.) fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut.
- (spec.) fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.