înfășura

română

Etimologie

Din latină in-fasciolare (< fascia).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înfășura
Infinitiv a (se) înfășura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) înfășor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) înfășoare
Participiu înfășurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
    Înfășor ața pe mosor.
  2. (v.tranz.) (fig.) a cuprinde, a învălui.
    Valea s-a înfășurat în umbră.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) încolăci.
  4. (v.tranz.) a depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
  5. (v.refl.) (fam.) a se învârti de colo până colo; a da târcoale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.