înfășurător

română

Etimologie

Din a înfășura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃu.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfășurător
Singular Plural
Masculin înfășurător înfășurători
Feminin înfășurătoare înfășurătoare
Neutru înfășurător înfășurătoare
  1. (rar) care servește la înfășurare, care înfășoară.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurător înfășurătoare
Articulat înfășurătorul înfășurătoarele
Genitiv-Dativ înfășurătorului înfășurătoarelor
Vocativ înfășurătorule înfășurătoarelor
  1. cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.