înfășurătoare

română

Etimologie

Din înfășurător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃu.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurătoare înfășurătoare
Articulat înfășurătoarea înfășurătoarele
Genitiv-Dativ înfășurătoarei înfășurătoarelor
Vocativ înfășurătoareo înfășurătoarelor
  1. curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.