înfășurătură

română

Etimologie

Din a înfășura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃu.rəˈtu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurătură înfășurături
Articulat înfășurătura înfășurăturile
Genitiv-Dativ înfășurăturii înfășurăturilor
Vocativ înfășurătură înfășurăturilor
  1. (rar) ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.