încolăci

română

Etimologie

Din în- + colac.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.lə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încolăci
Infinitiv a (se) încolăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) încolăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) încolăcească
Participiu încolăcit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci.
  2. (v.refl.) (despre ape, drumuri) a o coti, a șerpui.
  3. (v.tranz.) a încrucișa brațele sau picioarele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.