încolăcitură

română

Din a (se) încolăci + sufixul -tură.

Declinarea substantivului încolăcitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încolăcitură	încolăcituri
Articulat	încolăcitura	încolăciturile
Genitiv-Dativ	încolăciturii	încolăciturilor
Vocativ	încolăcitură	încolăciturilor

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.