concilia

română

Etimologie

Din franceză concilier < latină conciliare.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
concilia
Infinitiv a concilia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 conciliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să concilieze
Participiu conciliat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc.
  2. (v.tranz.) (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.