împăcare

română

Etimologie

Din a împăca.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împăcare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împăcare împăcări
Articulat împăcarea împăcările
Genitiv-Dativ împăcării împăcărilor
Vocativ împăcare împăcărilor
  1. acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.