conciliere
română
Etimologie
Din a concilia.
Pronunție
- AFI: /kon.ʧi.liˈe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului conciliere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conciliere | concilieri |
| Articulat | concilierea | concilierile |
| Genitiv-Dativ | concilierii | concilierilor |
| Vocativ | conciliere | concilierilor |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.