unire

română

Etimologie

Din verbul a uni.

Pronunție

  • AFI: /u'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
unire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ unire uniri
Articulat unirea unirile
Genitiv-Dativ unirii unirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a uni și rezultatul ei.

Cuvinte derivate


Traduceri




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină unīre < unus.

Pronunție

  • AFI: /u'nire/


Verb

  1. a uni, a împreuna, a îmbina
    Unire le estremità di un filo.
  2. a alătura, a anexa, a însoți

Sinonime

  • 1-2: congiungere, collegare

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.