conciliație

română

Etimologie

Din franceză conciliation < latină conciliatio.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧi.li'a.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
conciliație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ conciliație conciliații
Articulat conciliația conciliațiile
Genitiv-Dativ conciliației conciliațiilor
Vocativ conciliație conciliațiilor
  1. conciliere, împăcare.
  2. procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor.


Traduceri

Anagrame

  • conciliatei

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.