înlăturare
română
Etimologie
Din a înlătura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.lə.tu'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înlăturare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înlăturare | înlăturări |
| Articulat | înlăturarea | înlăturările |
| Genitiv-Dativ | înlăturării | înlăturărilor |
| Vocativ | înlăturare | înlăturărilor |
- acțiunea de a înlătura; îndepărtare, eliminare, excludere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.