ajur

română

Etimologie

Din franceză ajour.

Pronunție

  • AFI: /a'ʒur/


Substantiv


Declinarea substantivului
ajur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ajur ajururi
Articulat ajurul ajururile
Genitiv-Dativ ajurului ajururilor
Vocativ ajurule ajururilor
  1. broderie pe o țesătură obținută prin scoaterea firelor din urzeală sau din bătătură; rărituri cu scop decorativ de-a lungul unei țesături.
  2. tricou cu găurele obținute în timpul tricotării.
  3. (arhit.) ornament perforat care permite pătrunderea luminii.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.