răritură

română

Etimologie

Din a rări + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /rə.ri'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răritură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răritură rărituri
Articulat răritura răriturile
Genitiv-Dativ răriturii răriturilor
Vocativ răritură răriturilor
  1. loc rămas liber între obiecte așezate rar.
  2. loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele.
  3. defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.