tufă
| Vezi și : tufa |
română
Etimologie
Din latină tufa. Confer neogreacă τύφη (túfi).
Pronunție
- AFI: /'tu.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului tufă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tufă | tufe |
| Articulat | tufa | tufele |
| Genitiv-Dativ | tufei | tufelor |
| Vocativ | tufă, tufo | tufelor |
- (bot.) arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună.
- O tufă de scaieți.
- (fig.) păr mult și des.
- (rar) ramură, creangă înverzită.
- (reg.) bâtă, ciomag.
Sinonime
Cuvinte derivate
Paronime
- stufă
Expresii
- (fam.) Tufă (de Veneția) = nimic, deloc
- Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani
Vezi și
Traduceri
arbust cu ramuri dese care cresc de la baza tulpinii
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.