tub

Etimologie

Din franceză tube < latină tubus.

Pronunție

• AFI: /tub/

Substantiv

1. piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre și lungimi diferite, întrebuințată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze.
2. sistem tehnic având o carcasă în formă de tub; (spec.) corp tubular în care se introduc unele conducte electrice în clădiri.
3. (la unele instrumente muzicale) țeavă care produce sunete de diferite tonalități (în funcție de lungimea și diametrul piesei respective) când trece un curent de aer prin ea.
4. înveliș cilindric din metal sau din carton, în care se află explozibilul și proiectilul unei arme de foc.
5. recipient subțire din metal, în care se țin diferite paste alimentare sau preparate cosmetice și medicale.
6. canal natural care intră în componența unor aparate sau organe animale și vegetale și prin care circulă hrană, aer etc.

Anagrame

• but

Referințe

• DEX '98 via DEX online