tonalitate

română

Etimologie

Din franceză tonalité.

Pronunție

  • AFI: /to.na.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
tonalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tonalitate tonalități
Articulat tonalitatea tonalitățile
Genitiv-Dativ tonalității tonalităților
Vocativ tonalitate tonalităților
  1. ansamblul legilor care stau la baza gamelor.
  2. raportul dintre sunetele unei scări muzicale față de acordul ei principal.
  3. (lingv.) înălțime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor.
  4. intonație deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel.
  5. ton.
  6. ton.
  7. ambianță cromatică specifică unui tablou.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.