tub fonator

română

Etimologie

Din tub + fonator.

Pronunție

  • AFI: /tub fo.na'tor/


Cuvânt compus

tub fonator

  1. organ (în formă de canal) cu care se realizează sunetele în vorbire, mărginit în partea posterioară de laringe și în partea anterioară de buze și de nări.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.